Discurs modern: nașteri și specii

Discursul din antichitate a fost considerat o metodă eficientă de a influența oamenii. Fundațiile sale au provenit din Grecia Antică, când oamenii și-au demonstrat lucrările, vorbind pe agora sau în teatrele antice. De atunci această artă a suferit modificări legate de performanța discursului, însă scopul și structura sa de bază sunt de asemenea evaluate în prezent.

Elementele de bază ale oratoriei

Există mai multe canoane retorice pe care se produce construcția vorbirii. Ele sunt relevante nu numai în discursuri publice, dar și în viața de zi cu zi, în timpul unei conversații normale. În urma acestora, o persoană va putea să-și exprime în mod competent gândurile, care vor fi disponibile altora.

  • Prima etapă este inventarul. Aici, speakerul selectează materialul, care va fi apoi procesat (comprehensibil) și va fi demonstrat. La aceasta, în primul rând, stadiul construcției de vorbire, este alocat obiectul iluminării, adică apoi, despre ce va vorbi autorul.
  • A doua etapă este dispunerea. Aici obiectul devine un concept, acesta este inclus în sistemul altor cunoștințe. În această perioadă se formează o diagramă compozițională a performanței, se disting conexiunile logice dintre obiectele de analiză. Astfel, dispunerea acționează ca un garant al aparatului conceptual corect de vorbire.
  • A treia etapă este elociunea. Aici autorul desenează conceptele selectate într-o formă verbală. Verbalizarea se poate face prin metode ilogice, care devin adesea principalul instrument de influență: tropheze și figuri.
  • A patra etapă este acțiunea. Aici autorul lucrează la performanța viitoare, luând în considerare intonarea vocii, pauzele și pronunția cuvintelor. De asemenea, în această etapă sunt definite gesturi și expresii faciale, ceea ce va permite transmiterea armonioasă a informațiilor și influențarea corectă a publicului.
  • Cea de-a cincea etapă este un memorial. Acum vorbitorul trebuie să își amintească discursul pentru a se orienta rapid în ceea ce intenționează să spună.

Nașteri și tipuri de vorbire

Retorica modernă are mai multe genuri și tipuri de elocvență. Acestea depind de aria în care este destinat discursul, de situația în care este implementat, precum și de subiectele și formele. Sexul este cel mai larg concept, este definit în funcție de obiectul de exprimare, de scopul, de forma și de situație. Vorbirea oratorie poate fi clasificată în mai multe genuri. Și anume:

  • academice;
  • socială și politică;
  • spirituală;
  • sociale și interne;
  • instanța de judecată.

Discursul oratoric, în funcție de sex, este clasificat în specie. Acestea specifică zona, situația și audiența discursului.



Discursul academic este prezentat prin prelegeri (școală sau universitate), rapoarte științifice, recenzii, rapoarte, precum și discursuri pe teme științifice populare. Pentru aceste specii se caracterizează saturația informației, utilizarea minimă a expresiilor expresive, precum și faptele de operare. Prezentarea se bazează pe un limbaj accesibil pentru o audiență largă, cu absența unor concepte inutile specifice, a căror semnificație ar putea să nu fie cunoscută ascultătorilor.

Discursul oratoric judiciar este reprezentat de două tipuri: procuratura și avocatul. Ele se caracterizează prin saturație emoțională, care este în mod necesar întărită de argumente.

Discursul socio-politic are multe feluri, dintre care cele mai frecvente sunt agitații și discursuri de raliu, care, democrațiilor pot fi auzite adesea în ajunul alegerilor. De asemenea, acest tip de discurs public include discurs diplomatic, parlamentar, militar-patriotic și un raport. Acestea sunt caracterizate de vocabular expresiv, comparații neașteptate în combinație cu date statistice și alte fapte obiective.

Genul social și de zi cu zi al spectacolului este reprezentat de 5 tipuri: jubileu discurs, primitor, masa, mormântul și recepția. Ele se caracterizează prin exclamații emoționale și prin evaluări personale.

Discursul spiritual are două tipuri: predicarea și biserica (oficială). Sunt plini de slavi vechi, sunt instructiv în natură și nu se bazează neapărat pe fapte concrete.

Astfel, există destul de multe specii și genuri discurs public. Acestea, la rândul lor, sunt împărțite în genuri care definesc domeniul de aplicare și stilul textului. Cu toate acestea, la orice tip de gen și de performanță nu a aplicat, acesta ar trebui să conțină informații utile și accesibile, iar autorul are o bună cunoaștere a expresiilor faciale, gesturi și voce pentru a le transmite în mod corect și eficient, că intenționează să spună.

Distribuiți pe rețelele sociale:

înrudit
Parazit de cuvinte: cum să scapi și să-ți faci discursul mai frumos?Parazit de cuvinte: cum să scapi și să-ți faci discursul mai frumos?
Ce este vorbirea oratorică? Exemplu de vorbireCe este vorbirea oratorică? Exemplu de vorbire
Tipuri de vorbire în psihologie: caracteristici, clasificare, schemă, tabelTipuri de vorbire în psihologie: caracteristici, clasificare, schemă, tabel
Vorbirea laconică este ce? Semnificația și originea conceptuluiVorbirea laconică este ce? Semnificația și originea conceptului
Discursul conectat este ... Discurs coerent al preșcolarilor: dezvoltare și formareDiscursul conectat este ... Discurs coerent al preșcolarilor: dezvoltare și formare
Discurs public: sfaturi utile.Discurs public: sfaturi utile.
Corectitudinea vorbirii este cheia succesuluiCorectitudinea vorbirii este cheia succesului
Un cod de vorbire universală merită cunoscut tuturorUn cod de vorbire universală merită cunoscut tuturor
Tipuri de vorbireTipuri de vorbire
Pronoun ca parte a discursuluiPronoun ca parte a discursului
» » Discurs modern: nașteri și specii