Dialectele sociale: definiție și exemple

Lingviștii știu că dialectele limbilor pot fi teritoriale și sociale. Și astăzi subiectul articolului nostru este a doua categorie. Dar mai întâi, să ne referim pe scurt la noțiunea de dialect teritorial. Ce este?

Ce este dialectul teritorial

Această educație lingvistică este o reflectare a variantelor lingvistice și a divergențelor din perioadele trecute - de la sistemul comunitar primitiv și de la epoca feudalismului până în zilele noastre. De asemenea, adverbele locale pot fi rezultatul mișcării popoarelor și grupurilor din diferite teritorii și țări.

Acest dialect de teritoriu poate deveni baza unei limbi comune pentru întreaga națiune. Un exemplu este dialectul de la Moscova - baza limbajului literar modern în țara noastră.

După cum sugerează și numele, apariția unui local (teritorial) dialect vorbește despre împărțirea limbii într-un sens geografic (spre deosebire de social). Dar această varietate lingvistică se aplică și categoriilor sociale, deoarece are un cerc strict definit de persoane în dialectul local. De regulă, vorbim despre generația mai veche a locuitorilor din zonele rurale. Lingviștii subliniază că orice dialect teritorial poate fi considerat, într-o anumită măsură, un dialect social.

Proprietățile de bază ale dialectului teritorial

Fiecare dintre ele îndeplinește o anumită funcție socială, limitând intervalul purtătorilor săi la vârstă și, într-o anumită măsură, la caracteristicile sexuale. Cel mai adesea, adverbul local este folosit de locuitorii satelor în vârstă. Domeniul de utilizare a acestuia este limitat la cercul familial și familial.

Ca urmare a fuziunii și interacțiunii diferitelor dialecte, se formează semi-dialecte. Discursul special este echilibrat de influența sistemului educațional și este îmbogățit cu elemente ale limbajului literar.

Vorbind despre limba rusă limba națională, mai multe grupuri de dialecte teritoriale pot fi distinse. Există doar trei dintre ele: nordul Rusiei, Orientul Mijlociu și sudul Rusiei. Fiecare grup are un număr caracteristic caracteristic inerent în vocabular, gramatică și fonetică.

Care dintre ele?

Exemplele dialectelor fiecăruia dintre cele trei grupuri menționate sunt familiare nu numai lingvistilor. Astfel, reprezentanții uneia dintre dialectele rusești de nord (trăiesc în Vologda, Novgorod, regiunea Arhanghelsk) este de multe ori „okayut“, „zăngănit“, „trage împreună“ unele vocale în formele personale ale verbelor și nu fac distincție între anumite forme de cazuri.

Reprezentanții dialectele sud-rus care trăiesc în Tambov, Orel, și regiunile Voronezh, de multe ori „yakayut“, într-un mod special se pronunță sunetul „y“ în forma verbală, moale „să fie.“ Dialectul central rus a devenit baza limbajului literar modern în țara noastră. Din acest motiv, trăsăturile inerente ("Akane", etc.) nu sunt percepute de noi ca fiind în afară.

În plus, fiecare dintre ele sunt caracteristici inerente și specifice ale naturii lexicale. Astăzi există o distrugere constantă a dialectelor locale sub influența formelor literare ale limbajului.

Să vorbim despre dialectele sociale

Dar înapoi la subiectul articolului nostru. Astăzi, ne-am dori să atingem pe termen scurt noțiunea de dialect social (sau socioselect). Acest termen se referă la totalitatea anumitor trăsături lingvistice care sunt inerente unui anumit grup social. Acest grup poate fi de clasă, profesională, vârstă etc. Fiecare dintre dialectele sociale este limitată la cadrul unui anumit subsistem al limbii sale naționale.

În practică, foarte puțini oameni se gândesc la asta, însă în viața de zi cu zi ne confruntăm permanent cu aceste sau alte manifestări ale subculturii lingvistice. De exemplu, este necesar să se citească particularitățile inerente limbii școlare moderne, aroganța hoților și slang-ul (argou profesional) al oamenilor de știință din domeniul informaticii.

Cu privire la caracteristicile conceptului

Termenul „dialecte sociale“ a apărut datorită comodității sale ca un concept care se referă la o varietate de educație limbă cu caracteristica principală a unificator ei împreună - toate servesc pentru a satisface nevoile de comunicare ale limitate în ceea ce privește grupurile sociale umane.

Niciunul dintre sociotele nu este un sistem comun de comunicare. Este vorba doar de trăsăturile de vorbire, care se manifestă sub forma combinațiilor de cuvinte, cuvinte individuale și construcții sintactice. E vorba de așa-numitul vocabular de slang. Dicționarul și baza gramaticală pe care se întemeiază orice sociolekt sunt practic aceleași cu cele acceptate în general în limba națională.

Slang și conjugate, combinate în fraze, etc., cuvintele de slang și tot felul de notații specifice conform modelelor și regulilor comune ale limbajului. Cu excepția vocabularului specific, chiar și în dialectele sociale profesionale, se folosesc, în principal, construcții lingvistice generale.

Termeni ai sociolecțiilor

Pentru a distinge între ele dialectele sociale, utilizați o serie de termeni. Care anume?

Argo, după interpretarea dicționarelor bine cunoscute (de exemplu, Rosental), este clasificată ca limbă a grupurilor sociale individuale create artificial și având ca obiectiv izolarea limbajului. Uneori argo este folosit ca limbă "secretă". Principala sa caracteristică este prezența unor cuvinte incomprehensibile pentru cei neinițiați.

Jargonul este mai gros, cu o nuanță peiorativă, un fel de argo. Vocabularul vocabularului este cel mai adesea caracteristic unui mediu marginal.

Slang (un termen foarte comun în zilele noastre) este un set de cuvinte și expresii care este folosit de reprezentanții unor profesii specifice sau straturi sociale.

Un grup care utilizează o anumită educație lingvistică poate fi izolat atât din punct de vedere profesional, cât și din punct de vedere social față de alte societăți. Un exemplu de educație lingvistică specifică este slangul computerului sau jargonul, variațiile subcodelor sociale specifice sunt jargonul rusesc al slangului sau hoțul.

Uneori un grup de vorbitori de dialect social pot fi separați atât din punct de vedere social, cât și profesional. Apoi, discursul reprezentanților săi combină proprietățile diferitelor tipuri de jargon. De exemplu, se poate menționa comunicarea soldaților în propria lor "limbă" (afacerile militare sunt o profesie independentă, reprezentanții săi trăiesc într-o viață separată, separată din punct de vedere social față de întreaga societate).

Ce este vernacular?

Vagătatea se numește un subsistem distinct al limbii ruse naționale, care nu are o ancorare clară pe un anumit teritoriu. Este un fel de limbă în care comunică populația urbană mai puțin educată (cei care nu dispun de norme literare). O vernaculară a apărut ca urmare a confuziei diferitelor dialecte în condițiile orașului, unde a existat un aflux constant de săteni.

Care este diferența dintre dialectele vernaculare și teritoriale? Caracteristica principală este aceea că localizarea vernaculară nu este tipică în cadrele geografice specifice. Acest lucru îl deosebește de oricare dintre dialectele teritoriale. În același timp, vernacular nu poate fi numită o parte a limbii literare, chiar și variantele sale, cum ar fi limba vorbită, datorită anormativnosti sale proprietăți inerente, nekodifitsirovannosti și natura mixtă a mijloacelor de limbaj.

Unde pot să aud

Discursul său vernacular a fost primit doar oral. În acest caz, se poate reflecta în anumite eșantioane de ficțiune și în corespondența privată a persoanelor care sunt purtătorii săi. Locuri unde vernacularul este implementat cel mai adesea - cercul familial (rude de părtășie), stând în curtile urbane, contacte în instanțele de judecată (de multe ori vernaculară păcat declarații) precum și biroul medicului (în cazul în care pacienții sunt împărțite în plângeri). Funcționată vernacular într-o sferă destul de îngustă, limitată de situații de comunicare de natură familială și internă.

Lingviștii, cercetatorii distinge în limbajul modern, cele două straturi individuale ale diferitelor proprietăți temporale - stabilite vechile mijloace tradiționale cu o origini dialect pronunțat și formarea relativ noi forme lingvistice, „transferate“ în acest tip de dialect, în principal din cauza unui jargon social. Astfel, putem vorbi în mod convențional despre primul și al doilea tip de vernacular.

Care sunt aceste specii?

Prima specie este tipică pentru cetățenii vârstnici care au un nivel cultural și educațional foarte scăzut. Transportatorii celui de-al doilea sunt reprezentanți ai generațiilor tinere și mijlocii, de asemenea, insuficient educați și care nu au un nivel cultural ridicat. Aici putem vorbi despre diferența de vârstă (și, de asemenea, sexuală) a purtătorilor fiecăruia dintre aceste două tipuri. Pentru prima dintre ele, prevalența femeilor în vârstă este caracteristică, pentru cei din urmă, bărbații mai tineri.

În ceea ce privește relația lingvistică, ambele specii diferă între ele de un număr de caracteristici - de la cele fonetice la cele sintactice.

Un număr mare de elemente lingvistice, care anterior aparțineau unei utilizări restrânse a utilizării sociale sau profesionale, sunt acum împrumutate din limbajul literar. Acest lucru se datorează celui de-al doilea tip de limbaj vernacular. O mulțime de exemple de expresii de slang în zilele noastre sunt considerate destul de literare și le puteți întâlni nu numai în lucrările autorilor individuali, ci și în mass-media.

Exemple de dialecte

Cursul este stabil plin de frazeologia și tipuri de conversie personale (exemple - „așa“, „am scurt“, „stând așa,“ și așa mai departe.) Una dintre caracteristicile de bază includ utilizarea ca referințe termeni de rudenie sau roluri sociale - "tată", "prieten", "om", "șef", "mamă", "maestru", "comandant" și așa mai departe.

Ambele soiuri de vernacular servesc pentru a transmite mesaje în acele sfere comunicante, care sunt înguste în gospodărie. Cel mai adesea ele se realizează în acte de vorbire de acuzatoare, negative, etc. caracter. Este vorba despre certuri, certurile, abuzul de conducere în legătură cu mai tineri, și așa mai departe. N. Dar, cu alte tipuri de medii de comunicare de utilizare dialect sociale este varietate prostorechivoy de limba rusă, din cauza incapacității de a trece la o formă mai mare de comunicare.

Amuzament universal

Ar trebui să menționăm și conceptul de Koine, care este caracteristic pentru megacities. Sociolingvistica modernă consideră acest termen o interdisciplinare, care acționează ca un mijloc de comunicare de zi cu zi între oamenii care folosesc diverse variante sociale sau regionale ale limbii lor materne. Această formă lingvistică a apărut în condițiile vieții unui oraș mare, cu amestecarea unei mase uriașe de oameni care aveau abilități de vorbire complet diferite. Pentru comunicarea intergrupului în astfel de condiții, a fost necesar să se dezvolte un mijloc universal de comunicare, de înțeles pentru toată lumea.

Rezumând un scurt rezumat, se poate concluziona că limba națională din țara noastră din punct de vedere practic, este realizat sub forma unui număr mare de foarte diferite subsisteme - dialecte sociale ale limbii ruse, conceput pentru a satisface toate varietate de sfere ale vieții publice și necesitățile grupurilor specifice. Ca un subsistem universal al limbii naționale de către lingviști recunoscut literar contemporan funcționarea limbii ruse în domeniul educației și mass-media. Sarcina sa - consolidarea tuturor grupurilor sociale existente și păstrarea identității unei comunități lingvistice datorită prezenței tulpinii principale - norma lingvistică, rolul social și cultural, care nu poate fi supraestimată.